"Ca orice blondă care se respectă, am de la născare o piele sensibilă. Prinţesa cu bobul de mazăre era o copilă pe lângă mine. Apa nu trebuie să fie foarte fierbinte şi să nu curgă de oriunde, ci de la izvoare limpezi. Iar săpunul să fie nici prea uscat, nici prea gras, şi să mă mângâie fără ezitări. Sigur că ăsta e un basm, de unde izvoare limpezi la duşul din oraş? Cât despre săpun, nu ştiu dacă am văzut vreodată într-un magazin pe cineva care să citească atent ingredientele de pe ambalaj înainte de a-l pune în coş. La fel ca şamponul sau detergentul, sunt chimicalele noastre, ni le asumăm, le-am făcut deja loc în casă şi dormim cu ele în pat. Deşi toată lumea îşi aminteşte cu nostalgie de săpunul de casă făcut de bunica, pare mai la îndemână supermarketul din cartier. Drumul de la culesul plantelor şi până la forma lor în calup nu e uşor. Necesită timp, îndemânare şi experienţă. Pentru că săpunul este înainte de toate o formulă, care era folosit la început ca leac pentru răni. Cu ceva secole î.e.n. romanii l-au utilizat şi pentru igienă, nu numai pentru spălarea rufelor. Spre deosebire de Europa mai nespălată o vreme, în Asia apa şi săpunul erau ridicate la rang de religie. Probabil că, dacă am şti cum şi ce săpunuri să folosim pentru pielea noastră, multe din problemele de sănătate s-ar rezolva. Cum ar fi, de exemplu, să poţi tu să faci acasă un săpun pe placul pielii tale?"Va invit sa cititi restul articolul direct pe blogul autoarei.
