joi, 22 ianuarie 2015

Experienta noastra dezamagitoare cu dr. VOULGAROPOULOS Spyridon Sibiu

Dupa consultatia noastra la acest medic, mai multe mamici m-au contactat pentru a le relata experienta noastra. Pentru economie de timp si eficienta am hotarat sa incarc recenzia mea, lasata cu un an in urma si pe site-ul www.vreauundoctor.ro si pe blog.




Loredanaa scris in data de: 08 Ianuarie 2014
( Data experientei : Septembrie 2013 )

Nota generala

La inceputul anului invatatoarea fiicei mele (clasa I) ne-a recomandat sa mergem la un specialist oftalmolog si am ales sa ne programam la dr. VOULGAROPOULOS SPYRIDON din Sibiu. Experienta a fost una mai mult decat dezagreabila. Am intrat la putin timp peste ora programata. Inauntru toata aparatura parea extrem de interesanta pentru fiica-mea. Nu am lasat-o sa puna mana insa pe nimic.

Acesta nu i-a facut deloc pregatirea psihica - cu atat mai mult ca era prima consultatie de acest fel (ce aparate foloseste, cum sa stea, ce urmeaza sa i se intample). I-a tras de pleoapa in jos si i-a bagat o lumina in ochi. Fara niciun fel de advertisment. Primul gest al fiicei mele a fost de retragere. A fost indignat ca nu sta o clipa locului (desi repet, nu i-a explicat ce urmeaza sa faca). Ne-a asigurat ca toate valorile sunt normale, desi avea conjuctiva putin rosie. Clipea foarte des ca si cum avea nevoie sa isi clarifice imaginea. El ne-a asigurat ca sunt doar niste ticuri nervoase si ca lui i se pare ca fetita mea este hiperactiva, ca ar trebui sa merg la psihiatru (in camera alaturata era cabinetul sotiei lui de psihiatrie, da? - ma intelegeti, nu?). Apoi a continuat sa imi spuna, in timp ce usa era intredeschisa si auzeau cei din sala de asteptare toata discutia: " asa copil nu am mai intalnit in viata mea. Toti copilasii care au intrat in cabinetul meu au fost foarte cuminti. Si eu am doi copiii dar nu sunt nici pe departe asa. Veti avea mari probleme, doamna! O sa va faca viata grea".

Il priveam confuza si ma intrebam daca eu am programat-o pe fetita mea la oftalmolog sau mi-am facut eu o programare la consiliere de parenting? La psihiatru? Unde am ajuns Bunule Dzeu? Am platit sa fiu umilita in timp ce tineam usa intredeschisa? Am platit o consultatie unde un medic nu stie sa isi faca cu rabdare si profesionalism treaba? Daca nu a mai intalnit astfel de copii (curiosi, sanatosi si veseli sa ceara el ajutor sa stie cum sa intampine o astfel de consultatie catastrofa in care un copil intreaba: ce e asta? Ce se poate face cu aparatul asta? S a m d.

Am plecat de acolo convinsa ca fetita mea nu are probleme cu ochii, trista si dezamagita de felul in care am fost tratata. Dupa ce am platit 50 de lei fara sa primesc chitanta. Mi-am spus...ok, poate am avut o zi proasta...trec si peste asta. 

Au trecut trei luni in care fetita mea citea cu mare dificultate fata de colegii ei. Invatatoarea se plangea de ea si mi-a recomandat sa mai merg la un oftalmnolog. Incepusem sa ma intreb daca fetita nu e dislexica. Am facut o programare si la un psiholog cu compententa in logopedie. Bun. Mai fac o programare la un medic la care se ajunge mai greu, cu o consultatie mai scumpa. Ajunsa ieri acolo a pus-o la aparat dupa care mi-a explicat cat este de important sa ii puna atropina (sau ceva asemanator) din 5 in 5 minute timp de 5 ori. Mi-a explicat ca cei mici au o putere extraordinara de adaptare a ochiului si pot sa se concentreze atat de bine incat pacalesc aparatul. Dupa ce se dilata pupila, fiind relaxat ochiul, nu mai pot pacali. Inainte de picaturi la aparat iesea un + 0,25 pana la +0,50 si dupa picaturi...+3,50. GOD DAMN! Nu? Fetita mea are nevoie de ochelari si are probleme serioase. Daca nu as fi dat peste medicul asta, fetita mea care are coeficient de inteligenta cu mult peste medie, s-ar fi impotmolit la citire, scriere si il loc de progres ar fi stat mult si bine pe loc. Pe cuvantul meu, ca ieri imi venea sa plang de fericire. Ceea ce medicul credea ca ar putea fi o veste proasta pentru mine a fost o veste foarte buna. Am aflat cauza problemelor ei de citire si de lipsa de concentrare. 

Tot el mi-a spus ca medicii din Sibiu si tara nu pun picaturi (din comoditate, din lipsa de informare, din dorinta de a nu se complica? Nu stie sa raspunda. O astfel de tehnica sa practica in Germania si explicatia ati primit-o mai sus. Ochii copiilor au o putere de adaptare foarte mare si pot pacali aparatul. IAcest medic a fost rabdator, bland, i-a explicat Theei care este procedura si ce urmeaza sa i se intample. Si cel mai important nu mi-a etichetat copilul. A hotarat sa ii puna dioptrie mai mica pe care mai apoi sa o mareasca la fiecare 6 luni pentru ca fetita sa se adapteze usor.

Medicul la care am fost eu nu are nevoie de niciun fel de recomandare. Listele sale de asteptare se intind pe luni atat in spital cat si la cabinetul particular.

NU il recomand pe dr Voulgaropoulos!

joi, 1 ianuarie 2015

La revedere, SEVEN!

Foto dupa 3 zile de la accident
Imi amintesc atat de clar dimineata in care ma sunase o prietena sa ma intrebe daca Asociatia Animal Life preia animale accidentate de masina. Era vorba despre un pui de pisica care se misca in cercuri si lasa dare de sange. Era slaba si amarata, iar imaginea ei imediat dupa accident m-a descurajat sa ii fac fotografii in primele trei zile.

Am preluat-o de la veterinar dupa ce am aflat ca este oarba, cu cerul gurii spart pe o lungime de cca 2 cm si o parte din falca de jos rupta. Era prima oara cand aveam in grija un animal intr-o stare atat de grava. Doua zile a fost super dezorientata si nu a mancat nimic. Nici nu vad cum ar fi putut. Era atat de salbatica incat puteam sa punem mana pe ea numai cu manusi de cuptor, iar pentru fiecare injectie trebuia adormita. Deloc cooperanta. Dupa cateva zile i-au pus o sonda gastrica (un tub care intra direct in trahee) pe unde puteam sa o hidratez si alimentez.

Zilele urmatoare inarmati cu manusi si rabdare am reusit sa o alimentam de patru ori pe zi. Eram cumva descurajata de faptul ca este oarba. Cate sanse are o pisica in Romania sa fie adoptata? De abia se gasesc stapani pentru pisici sanatoase si pline de viata.Seven era mai degraba umbra unei pisici.

Din mine Seven a scos tot ce e mai bun. Pana la ea observam pisicile, insa nu puteam sa spun ca sunt topita dupa ele. Desi aveam deja un motan, ma consideram doar hrana si adapost pentru el si cam atat.

Purtat in sling fix improvizat
Dar Seven era atat neajutoarata, atat de slabita si de secatuita de puteri. Mi-am amintit de bebelusii nascuti prematur din spitale. De dr. Ognean care recomanda purtarea acestora la piept pentru o refacere mai rapida. Priveam sonda lui Seven si ma minunam de cata precizie e nevoie pentru o astfel de interventie si din nou m-am dus cu gandul la prematurii care uneori nu sunt mai mari decat o tub de unguent la nastere. Miracole si oamenii minunati care in fiecare zi serbeaza viata!

Asa ca am inceput sa port pisica la piept, la fel cum facusem si cu baietelul meu cand era mic. In mine s-a declansat din nou acel instict matern, in fata caruia e bine sa nu stai in cale. Decat cu masuri serioase de siguranta.

Tocmai aflasem ca temperatura corpului lui Seven era 32 C fata de cea normala de 38 C.  Era o minune ca traieste!

Si iata-o pe Lore alergand intre doua cabinete medicale, urland la telefone nemultumita, tinand legatura cu un viitor foster pentru Seven din Germania unde urma sa ajunga de indata ce era apta pentru o calatorie.  Seven se agata de viata. Vroia sa traiasca!

Imediat dupa electroliti

Pana a doua zi reusisem sa crestem temperatura corpului cu doua grade, a continuat tratamentul cu vitamine si antibiotice. A urmat un set de analize unde s-a constat ca are mare nevoie de hidratare cu electroliti.  Nivelul ei de potasiu era foarte, foarte scazut. Numai Dumnezeu stie cum dupa doua zile a inceput sa isi ridice capul. Dupa alte trei sa mearga si in scurt timp sa le puna pe celelalte animale la punct in casa :))

Trecusera deja mai bine de  cateva  saptamani si  a inceput sa lipaie singura mancarica. Aici a intrat in scena motanul meu, care nu as fi crezut niciodata ca poate fi atat de tandru si de afectuos.



Acea chestie pe care nu puteam sa o numesc nici macar ghem de blana, ci mai degraba o umbra a ce avea sa fie, acum mergea, se catara, isi ascutea ghearele si se juca. Aveam in sfarsit o pisica. Si inca ce pisica!!!!

Foto: Oana Lazar

Acum este in drum spre Germania si noul ei stapan. Va avea parte incontinuare de tratament de cea mai buna calitate, o familie responsabila, dragoste si bonus o curte in care va fi in siguranta.

Faptul ca ea acum a ajuns atat de departe nu mi se datoreaza doar mie. Nu pot sa imi revendic singura acest succes. Nu doar eu i-am salvat viata. Meritul se datoreaza unei comunitati minunate care a actionat si a ajutat.

Multumiri:

  • Asociatiei Animal Life, membrilor sai si Andreei Roseti - vicepresedinte As. Animal Life
  • dr. Catalin Cherejdi ( Clinica Skyvet) - fara interventia lui nu stiu daca aceasta poveste ar fi fost scrisa
  • Clinica Vetcon Sibiu: preluare, investigatii
  • Nathalie Blum (extraordinar sprijin moral. Prima care a dorit sa o preia ca si foster in Germania. Imi scria in fiecare zi si in cele din urma a gasit un stapan permanent pentru Seven. O veste extraordinara, deoarece Seven nu trebuia sa se adapteze de doua ori)
  • Andra Dumitriu (m-a ajutat enorm cand am fost plecata din oras. Seven a avut parte de grija si rasfat la superlativ!)
  • Georgiana Pop si Anda AL - acte necesare pentru transport (carnet de sanatate, vaccinuri, microcip si pasaport)
  • Alina Mi: perina electrica si paturici.
  • Isabela Vatavu: patura electrica foarte competenta care a contribuit la ridicarea temperaturii 
  • Sorana Dan pentru transport spre noua casa in Germania si gazduire
  • Ana Bersan care ma sunase imediat dupa accident
  • Oana Lazar pentru un rand de foto de calitate.
  • sotului si copiilor pentru sprijin, grija si dragoste
  • tuturor celor care au fost alaturi de noi cu gandul bun

Sper ca in curand sa vin cu un later edit. Vesti si foto din casuta noua.
La revedere Seven! Vad ca a purtat noroc numele, exact cum am sperat!

Postari similare

Related Posts with Thumbnails